Dimineața, frații au ales un loc frumos pentru un paraclis în aer liber, și-au luat cărțile de cult și au ținut slujba Utreniei Adormirii Maicii Domnului. Din pădure a iesit o căprioară și a stat chiar lângă ei, uitându-se curioasă la noii săi vecini ce aveau cu totul alte scopuri decât locatarii anteriori, vânătorii. Frații s-au uitat unul la altul cu uimire, dar apoi s-a întâmplat ceva și mai minunat. Fiindcă făceau ei înșiși slujba, frații stăteau, firește, tot timpul în picioare; dar când au ajuns la acea parte a Utreniei când toți credincioșii trebuie să stea în picioare – când se cânta Cântarea a Noua a Maicii Domnului – căprioara îndată s-a ridicat în picioare! Când s-a terminat Cântarea s-a pus iarași jos, așteptând ân liniște sfârșitul slujbei, ca apoi să plece înapoi în pădure. “Cât de aproape e Dumnezeu”, s-au gândit frații.
Sursa: Viatț și lucrările Părintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin (Pag. 317)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!