Ah, cât de multe sfaturi și îndemnuri la virtuti avem în scrierile Proorocilor, Apostolilor și ale Sfintilor Părinti si cât de des auzim povețele învățătorilor duhovnicești. Insă cât de puțini sunt cei care le ascultă, cât de puțini sunt cei care se mântuiesc! Iar la rău nu ne trebuie mulți învățători: un singur diavol șoptește și păcătosul este gata să îl asculte! Dar însăși firea noastra cea iubitoare de păcat îl îndeamnă pe fiecare la păcat, iar prietenia cu cei păcătoși ce rele nu-l învață? Și deseori se întâmplă ca, un om să devină pentru altul un diavol, ce îl învață tot răul. Iar cine ajunge să se obișnuiască cu păcatul și cine se înrudește cu el, acela nu se mai teme de Dumnezeu și nu îi este frică să săvârșească fapte potrivnice lui Dumnezeu. Să ne păzim să nu ne obișnuim cu păcatele și să ne ridicăm cât se poate de repede din căderea în păcat. Căci dacă cineva cade o dată în vreun păcat de moarte și nu se ridică imediat prin pocăință, acela va cădea ușor în păcat și a doua si a treia oară și, repetându-l, va îndrăzni să facă și alte păcate mai grele. Așadar, este de ajuns să păcătuiești prima dată: cine a păcătuit o dată, acela nu se mai teme să repete păcatul... Iar pricina acestei îndrăzneli la păcate este faptul că la prima lui cădere omul nu s-a grăbit să se ridice, prin pocăință. […]
Dar pentru că păcătosul nu se grăbește să facă pocăință, păcatele se repetă și i se întâmplă după cuvântul înțeleptului Solomon: “Când vine cel nelegiuit, vine si defăimarea și o dată cu rușinea și batjocura” (Pilde 18,3), ceea ce înseamnă: atunci când păcatul îi intră în obicei, lui nu îi pasă de mântuirea lui, nu se mai teme de Dumnezeu. El se aseamana atunci cu omul care s-a prăbușit din înalțime în prăpastie; nu mai are de ce să se țină, cade în adânc și se sfarâmă. Iată, așa și păcătosul care cade din viața plăcută lui Dumnezeu, dacă nu se sprijină imediat prin pocăință, începe să cadă din păcat în păcat: si îi va fi foarte greu, deși este cu putință să se ferească de păcat, pentru că îl atrage spre pacat deprinderea păcătoasă, care la el s-a transformat în ceva natural și face parte din firea lui; asadar, nu te lenevi să faci pocăință pentru păcatul tău, omule căzut! Nu te lenevi căci altfel vei cădea în prăpastia răului și vei pieri. […]
Sfântul Dimitrie al Rostovului – Viata si Omiliile, editura Bunavestire, Galati, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!