Astfel, pe unii moartea îi lovește pe neașteptate înainte de bătrânețe și îi răpește nepregătiți, iar pe alții, chiar și ajunși la bătrânețe, îi găsește tot nepregătiți și îi ia și îi arunca în focul gheenei! O, dacă fiecare creștin ar ține totdeauna minte aceste cuvinte ale dreptului Isaac: "Nu știu ziua morții mele!" Dacă fiecare dintre noi s-ar teme de moartea neașteptată și s-ar pregăti prin pocăință adevărată pentru plecarea din această viață, atunci moartea păcătoșilor nu ar mai fi atât de cruntă și sufletele creștinilor nu ar mai umple iadul! Dar vai de nepăsarea noastră!
Noi trăim ca și cum nu ne este dat să murim niciodată, ca și cum vom viețui aici si ne vom desfăta în această lume veșnic; nici nu ne gândim ca sfârsitul ne bate la usa, ca securea este la rădăcină, coasa morții este deasupra capului, ziua Domnului este ca un fur, aproape, judecata nu stăruie, moartea nu doarme si dintr-odată cădem în plasa morții și în chinurile iadului, după cum spune Sfânta Scriptură: "Că omul nu știe nici măcar vremea lui: întocmai ca și peștii care sunt prinși în vicleanul năvod, întocmai ca și păsarile în laț, așa sunt prinși fără de veste oamenii în vremea de restriște, când vine dintr-odată peste ei" (Ecl. 9, 12).
O, muritorilor! De ce nu ne amintim de moartea de care nu putem scăpa cu nici un chip? De ce nu ne temem de cumplitul ceas al morții, când nimeni dintre oameni nu va mai putea să ne ajute? De ce nu ne pregătim pentru moarte, căci nu știm unde ne așteaptă și în ce zi, în ce noapte, în ce ceas va veni să ne ia de aici? Ca o trâmbiță glăsuiește vestea cea bună a lui Hristos care ne previne, zicând: "Vegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cântatul cocosului, sau dimineața. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind" (Marcu 13, 35- 36). însă noi nu acordam atenție acestui glas, noi, precum aspidele cele surde, ne acoperim urechile ca să nu îl auzim, ca și cum acest lucru nu ne este spus nouă! Evanghelia spune că pe sluga cea rea, care mănâncă si bea cu bețivii și îi bate pe cei ce slujesc împreună cu el, stăpânul ei, venind în ziua în care nu se așteaptă și în ceasul pe care nu îl cunoaște "o va tăia din dregătorie și partea ei o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea si scrâșnirea dinților" (Mt. 24, 51). Iar noi nu ne temem nici un pic de acest lucru, ca și cum suntem robii cei buni si aleși ai Domnului nostru, deși, în realitate, suntem plini de păcate și fărădelegi!
Și dacă oamenii cei sfinți si drepți s-au temut de moarte si s-au pregătit timp îndelungat pentru ceasul morții prin mari nevoințe (ca, de exemplu, dreptul Isaac), fără să știe ziua sfârșitului lor, cu atât mai mult noi, păcătoșii, trebuie să ne temem de ceasul acesta și să ne pregătim, curățind păcatele noastre ticăloase cu lacrimile fierbinți ale pocăinței, ca să nu ne găsească sfârsitul vieții noastre scăldându-ne în tina păcatului si sa ne arunce în chinul vesnic. Tocmai pentru aceasta ne este ascunsă clipa mortii noastre, ziua sau noaptea sfârsitului nostru, ca noi, fără să știm când vine ceasul acesta cumplit, să îl așteptăm mereu, să ne temem de el și să ne pregătim pentru plecarea din aceasta viață. […]
Si într-adevar: dacă noi, neștiind nici ziua, nici ceasul morții noastre, fără să ne fie frică de el, săvârsim păcate nenumărate si grele, atunci ce nu am săvârși noi dacș am ști că mai avem multi ani de trăit pe pământ si că nu vom muri curând? Intrucât nu stim clipa, ziua si ceasul în care vom muri, trebuie să traim ca si cum am astepta în fiecare zi moartea si la începutul fiecărei zile să ne gândim: "Oare nu va fi aceasta ultima zi din viata mea?" Si la începutul fiecarei nopti să spunem în sinea noastră: "Oare nu va fi aceasta ultima noapte a șederii mele printre cei vii?" Plecând la culcare, să spui în sinea ta: "Mă voi mai scula viu din patul meu? Voi mai vedea lumina zilei? Sau îmi va fi acest pat groapă?" Trezindu-te devreme din somn și văzând primele raze din lumina zilei, să te gândesti: "Voi trăi până deseară, până la căderea noptii sau îmi va veni ceasul mortii în cursul acestei zile?" Gândind astfel, să-ti petreci toata ziua, ca si cum te-ai pregati să mori, si seara, îndreptându-te spre somn, să-ți cercetezi si să-ți îndrepti constiinta ca si cum ai sti că în noaptea aceea îi vei preda lui Dumnezeu sufletul tau.
Pierzator este somnul aceluia care a adormit în păcate de moarte, și primejdios este somnul aceluia al cărui pat este înconjurat de diavolii, care așteaptă momentul să tragă sufletul păcătosului în focul gheenei. Rău este pentru acela care a plecat la culcare fără să se împace cu Dumnezeu, căci, dacă, atunci când l-am suparat pe aproapele nostru cu ceva anume, Apostolul spune: "soarele să nu apună peste mânia voastră" (Efes. 4, 26), cu atât mai mult cel ce L-a mâniat pe Dumnezeu trebuie să se îngrijească să nu îl găsească soarele în mânia lui Dumnezeu, să nu adoarmă fără să se împace cu Dumnezeu, căci ceasul mortii noastre este neștiut: să nu ne răpească moartea neașteptată nepregătiți. Nu spune, omule: mâine mă voi împaca cu Dumnezeu, mâine mă voi pocăi, mâine mă voi îndrepta. Nu lăsa de pe o zi pe alta pocăința și întoarcerea ta la Dumnezeu, căci nimeni nu ți-a spus că vei trăi până dimineață sau până seara. […]
Sfântul Dimitrie al Rostovului – Viata si Omiliile, editura Bunavestire, Galati, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!