5 februarie - Lumina zilnică din Scripturi

 

BOGĂŢIA (atrage neplăceri şi primejdii numeroase)

Până când bogăția va fi pricina războaielor, pentru care se făuresc arme se ascut săbii? Din pricina bogăției rudele nu mai țin seamă de rude, frații se uită cu ochi ucigași la frați. Din pricina bogăției pustiurile sunt pline de ucigași, marea de pirați și oraşele de calomniatori. 

Cine-i tatăl minciunii? Cine-i facătorul actelor false ? Cine-i părintele jurământului fals? Nu-i oare bogăția? Nu-i râvna după bogăție? Pentru ce, oamenilor, vă supuneți înşivă la chinuri ? Cine a prefăcut bunurile voastre în arme împotriva voastră? Banii v-au fost dați să vă ajute să trăiți și nu să vă ajungă  povară de păcate.  Bogăția v-a fost dată să vă puteți răscumpára sufletul, nu ca să vă fie pricină de pierzanie. ." (Omilii şi cuvântári, omilia a VII-a, VII, în col. PSB, vol. 17. p. 418)

..Bogatul se înfricoşează de toate: de zilele din an, pentru că sunt momente de judecăți ale tribunalelor, de serile zilei, pentru că sunt momente potrivite ale tâlharilor; de nopti, pentru că ele sunt momente de biciuiri ale grijilor, de diminețile zilelor, pentru că ele sunt momente de apropiere către el a linguşitorilor. Dar bogatul nu se teme numai de anumite momente ale zilei, ci se înfricoşează şi de anumite locuri. El tremurá de frica de drumerile sau ascunzătorile tâlharilor, de cursele hoţilor, de bárfelile celor hrăpăreți, de osânda celor năpăstuiți de el, de hrăpăreții mai puerici decât el, de necinstea casnicilor lui, de preocuparea vicleană a denunțătorilor lui de a plănui învinuiri, de sminteala celor care răspândesc acestea, de plănuiele vecinilor cu privire la el, de crăpătura zidurilor, de vicleşugurile cetatenilor de sentimentele de condamnare ale guvernatorilor, de pierderea averii pe care a avut-o, și se teme că se duce și averea pe care o dobândește de acum încolo. Omule, spune-mi mie, dacă atât de mare este iarna furtunoasă şi vijelioasă a bogățiilor tale dobândite, unde și când mai este primăvara de bucurie pentru tine?" (Omilie pentru mângâierea unui bolnav, în rev. Mitropoliei Olteniei, Anul XVIII (1991), Nr. 2. p. 73)

BOGĂŢIA (urmările nefaste ale posesiunii egoiste)

..Râvna lor după avuții îi duce la simțăminte potrivnice celor de la inceput; nu se mai bucură atâta de ce au, cât se întristează de ce le lipseste sau îşi închipuie că le-ar lipsi. Așa că sufletul lor este mereu mistuit de grij, ci se iau la întrecere cu cei care-i depășesc în bogății." (Omilii şi cuvântiri. omilia a VII-a, V, în col. PSB, vol. 17, p. 415)

..Cine-i tatăl minciunii? Cine-i făcătorul actelor false ? Cine-i părintele jurământului fals ? Nu-i, oare, bogăția? Nu-i, oare, râvna după boginie? Pentru ce, bogatilor, vă supuneți pe voi înşivă la chinuri ? Cine v-a prefacut bunurile voastre în arme impotriva voastră? Banii v-au fost dati ca să vă ajute să trăiţi, nu ca să ajungă povară de păcate. Bogăția v-a fost dată ca să vă puteți răscumpăra sufletul, nu ca să vă fie pricină de pierzare". (Cuvânt la Duminica a XII-a după Rusalii, în rev. Mitropolia Olteniei, Anul XX (1968) Nr. 9-10, p. 791)

va urma

 Din “Lumină din Scripturi şi din zidiri – ANTOLOGIE TEMATICA DIN OPERA SF. VASILE CEL MARE”