[II Ptr. 1, 20 - 2, 9; Mc. 13, 9-13].
Frica de Dumnezeu, care duce la
începutul vieţii sfinte şi plăcute lui Dumnezeu, este şi cel mai de nădejde
străjer al acesteia atunci când cineva, urmând insuflărilor sale, pune acest
început.
Ne învaţă aceasta citirea Apostolului de acum, amintindu-ne de
înfricoşatele judecăţi şi pedepse ale lui Dumnezeu, arătate încă de aici
asupra celor care nu se supun voinţei Sale. „Dumnezeu, zice, pe îngerii
care au păcătuit nu i-a cruţat". Erau curaţi şi locuiau în sălaş prealuminat;
dar fiindcă au păcătuit, au fost aruncaţi în întunericul cel mai dedesubt.
Aşadar, pe mine şi pe tine ne va cruţa Dumnezeu, dacă vom merge
împotriva voii Lui?!
Păgânătatea se răspândise pretutindeni în vremea lui
Noe. Dumnezeu a adus asupra oamenilor potopul şi i-a pierdut pe toţi,
afară numai de opt suflete, familia lui Noe. Nu s-a uitat că oamenii erau
mulţi.
Oare pentru tine singur va sta El pe gânduri - să te piardă sau să nu
te piardă -, de nu vei asculta glasul Lui?!
îndelung a răbdat Domnul
Sodoma şi Gomora, dar locuitorii acestor cetăţi, în loc să se înţelepţească,
s-au grăbit să atingă culmile păgânătăţii. Pentru aceasta, au fost mistuiţi
de foc atunci când nu se aşteptau, iar acest foc este o preînchipuire a focul
veşnic care îi aşteaptă pe cei nelegiuiţi. Nici tu nu ai să scapi de acest foc,
de vei urma aceleaşi căi. Adu-ţi aminte de toate acestea, şezând la sfat cu
tine însuţi, mai ales în liniştea şi în întunecimea nopţii şi întărindu-ţi astfel
frica de Dumnezeu, teme-te de păcat ca şi cum în el s-ar strecura către
tine văpaia focului veşnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!