[I In. 1,8-2, 6; Mc. 13, 31 - 14, 2].
Învăţătura desprinsă ieri din
spusele Apostolului ne-o vesteşte acum, de-a dreptul, Evanghelia. „Luaţi
aminte, privegheaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Vegheaţi, dar,... ca
nu cumva, venind fără veste, să vă afle pe voi dormind."
Trebuie să
aşteptăm şi să avem în gând în fiecare clipă faptul că acum, acum va
apărea Domnul şi va străluci ca un fulger de la un capăt al lumii la celălalt.
Unora li se pare că această aşteptare a Domnului poate fi înlocuită cu
aşteptarea morţii. E bine şi aşa (sau măcar aşa): dar aşteptarea venirii
Domnului e una, iar aşteptarea morţii este alta. Gândul la venirea
Domnului este deosebit de gândul la moarte; deosebite sunt şi simţirile
care se nasc sub înrâurirea acestor două gânduri. Tu aşteaptă ziua
Domnului, în care totul va lua sfâşit printr-o poruncă fără putinţă de întoarcere. După moarte, tot mai rămâne o vreme în care starea omului nu este
hotărâtă pentru totdeauna; dar ziua Domnului va hotărâ soarta tuturor
pentru vecii cei nesfârşiţi şi o va pecetlui în aşa chip, că n-ai cum să te mai
aştepţi la vreo schimbare. Am aşteptat, zici. Mai aşteaptă. Şi tot aşteaptă.
Dar asta, vei spune, îmi va otrăvi toate bucuriile. Nu ţi le va otrăvi, ci
numai va goni din rânduiala vieţii tale acele bucurii care se folosesc în chip
nelegiuit de acest nume. Te vei bucura şi aşa, însă numai în Domnul: şi pe
Domnul îl poţi aştepta având astfel de bucurie, şi de te va găsi întru
această bucurie, nu te va pedepsi, ci te va lăuda.
Sfântul Teofan Zăvorâtul / Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!