[ II Tim. 2,11-19; Le. 18,2-8 ]
Pentru a face să se întipărească
mai bine în suflete adevărul potrivit căruia „trebuie pururea să ne rugăm şi
să nu deznădăjduim" şi să continuăm a ne ruga, Domnul a rostit pilda cu
judecătorul care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina dar
a împlinit până la urmă cererea văduvei nu pentru că s-ar fi temut de
Dumnezeu şi s-ar fi ruşinat de oameni, ci numai şi numai pentru că văduva
aceea nu-i dădea pace.
Aşadar, dacă un astfel de om împietrit nu a putut
să facă faţă unei cereri stăruitoare, oare Dumnezeu, Care este Iubitor de
oameni şi Mult-Milostiv nu va împlini cererea stăruitoare, înălţată cu
lacrimi şi inimă înfrântă către Dânsul?!
Iată răspunsul la întrebarea: „de ce
se întâmplă aşa de des că rugăciunile noastre nu sunt ascultate?". Nu sunt
ascultate pentru că înălţăm către Dumnezeu cererile noastre fără osârdie,
parcă într-o doară, şi rugându-ne o dată acum, mâine aşteptăm împlinirea
cererii noastre, nedorind să ne ostenim şi să ne omorâm cu firea la
rugăciune. Iată că rugăciunea noastră nu este auzită şi împlinită pentru că
noi înşine nu împlinim aşa cum se cuvine legea rugăciunii: stăruinţa cu
nădejde şi osârdie.
[II Tim. 3,10-15; Lc. 18, 10-14].
Nu-ţi însuşi dreptul de a fi ascultat, ci să purcezi la
rugăciune ca unul ce eşti cu totul nevrednic de luare-aminte şi cutezi a
deschide gura şi a înălţa rugă către Dumnezeu numai şi numai datorită
nemărginitului pogorământ al Domnului faţă de noi. Nici prin gând să nu-ţi
treacă: „am făcut cutare şi cutare faptă bună; aşadar, dă-mi cutare şi
cutare lucru". Tot ce ai făcut să socoti ca ţinând de datoria ta; erai dator să
faci toate aceste fapte. Dacă nu le-ai fi făcut, ai fi fost vrednic de osândă,
iar pentru ceea ce ai făcut nu ai de ce să fii răsplătit - nu ai făcut nimic
deosebit. Fariseul şi-a înşirat drepturile de a fi ascultat şi a ieşit din templu
fără să se fi ales cu nimic. Rău nu a fost faptul că a făcut ceea spunea că a
făcut - fiindcă aşa se şi cuvenea să facă -, ci faptul că a făcut caz de asta,
în vreme ce nici n-ar fi trebuit să-i treacă prin cap aşa ceva. Izbăveşte-ne,
Doamne, de păcatul acesta fariseic! Rareori vorbeşte cineva ca fariseul,
însă puţini sunt cei care nu simt astfel cu inima: fiindcă de ce se roagă
oamenii rău? Pentru că şi fără rugăciune se simt drepţi înaintea lui
Dumnezeu.
Sfântul Teofan Zăvorâtul / Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!