Întrebat de un învățător al legii care este cea mai mare poruncă, Domnul Hristos răspunde fără nicio întârziere: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta!” (Matei 22, 37), adăugând îndată: „Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 39). Drama lumii de acum încalcă ambele porunci cu obstinația încăpățânării nemintoase, a celor atenți la umilirea fratelui și hulirea lui Dumnezeu. Pe de o parte, atunci când se vorbește de ucideri și boli, de uragane și cutremure, de crize mai mari sau mai mici, politice ori financiare, de familie ori castă, Dumnezeu e vinovat. Fără judecată, la derută de citate și ambiguități ieftine, prin comentarii de platou media, cu fețe machiate și limbaj de codoș intelectual. E ușor să-L descoperi drept vinovat pe Dumnezeu pentru că nu Se ascunde, rămâne atârnat de Cruce, în ochii noștrii nevinovați. Numai iubire nu avem pentru El. Sau poate că o avem la nivelul rostirilor, dar lipsește, de cele mai multe ori, din adâncul sufletului nostru, din profundul loc al întâlnirii cu El. Și pentru că nu mai este acolo, în fundamentul vieții noastre de zi cu zi, în fundamentarea veșniciei noastre, nu-L mai găsim nici în semenul nostru. În cel de lângă noi. Pentru că nu poți iubi pe nimeni ca pe tine, dacă pe tine te iubești superficial, doar în cele din afară. Dacă faci din binele tău personal prilej de ucidere din culpă a aproapelui, a Celui mai de aproape Aproape, Domnul Hristos. Neavând iubire, suntem lipsiți și de știința de a-L cunoaște, abrazând cerul, rănind splendoarea creației lui Dumnezeu....Nu, nu-L iubim cât timp facem din interesele noastre personale prilej de amanetare a demnității celuilalt, convertind negativ respectul lui în supunere oarbă, de manipulat obscur. Așa ar fi fost de n-am fi avut Tainele Bisericii, o conjunctură de robi permanenți (Sf. Nicolae Cabasila), de n-ar fi admis Hristos ca prin Întrupare să ne caute, personal, ca pe aproapele Lui.
Pr. Constantin Necula, Duminici de fiecare zi, Editura Agnos, Sibiu, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!