BOGĂŢIA („masca fericirii"50)
,,Bogatul a câștigat de pe urma desfătării cu bogăția lui numai atât câtă fericire i-au putut-o face lingușitorii în viața aceasta". (Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul XLVIII, X, în col. PSB, vol. 17, p. 322)
,,«Bogăția de-ar curge, nu vă lipiți inima de ea!» (Ps. 61, 10).
Dacă vezi pe vreunul din cei foarte bogați, nu-i ferici viața! Dacă ți-ar curge banii de pretutindeni și din izvoare îmbelșugate, nu privi cu plăcere înmulțirea lor! Bogăția de-ar curge! Minunat este cuvântul! Curgătoare este natura bogăţiei. Trece pe lângă cei ce o au mai repede ca torentul.
Obişnuieşte să treacă de la unul la altul.
Mai degrabă poți ține apa în mâini decât să-ți păstrezi necontenit averea. De aceea, bine a spus psalmistul: ,,De-ar curge bogăția,nu vă lipiți inima". Nu te împătimi cu sufletul de ea, ci ia de la bogăţie atât cât îți este de folos! N-o iubi prea mult, nici n-o admira ca pe unul din marile bunuri, ci ia-o în slujba ta ca pe o unealtă !" (Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul LXI, V, în col. PSB, vol. 17, p. 337)
BOGĂȚIA (inegalitățile sociale umane)
„Este de ajuns să luăm aminte la egalitatea de cinste și de condiție, cu care noi toţi intrăm în viață, pentru ca să izgonim inegalitatea și înfumurarea care s-au născut şi s-au statornicit în viața noastră: Nimic n-am adus în lume; goi am ieșit din pântecele maicii noastre. Tu ai intrat în viață, fără să ai ceva, avarule și lacomule de avere, care ai în plus; n-ai adus nici aur. pentru că aurul se scoate din pământ; n-ai adus nici argint, pentru că argintul n-a fost semănat o dată cu zămislirea ta; n-ai adus nici îmbrăcăminte, pentru că îmbrăcămintea este o invenție a artei și meșteșugului de țesut; n-ai adus nici proprietăți mobile sau imobile, pentru că pe acestea le-a lucrat cu străduinţă bogăția și le-au construit mâinile muncitorilor; tu n-ai adus pe
lume nici o demnitate sau rang, fără numai chipul lui Dumnezeu, n-ai adus nici puterea de stăpânire, pe care timpul o distruge și moartea o seceră. Gol ai intrat în lume". (Omilie pentru mângâierea unui bolnav, în rev. Mitropolia Olteniei, Anul XVIII (1991), Nr. 2, p. 74)
,,Dacă toţi şi-ar împărți deopotrivă averile lor şi le-ar da la săraci, atunci fiecare ar primi câte puțin pentru îndestularea nevoilor lor. Atunci cel care iubeşte pe aproapele său ca pe sine însuși n-ar avea mai mult decât semenul său". (Cuvânt la Duminica a XII-a după Rusalii, în rev. Mitropolia Olteniei, Anul XX (1968), Nr. 9-10, p. 785)
BOGĂŢIA (efemeritatea bogățiilor)
„,,«Bogății au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nuvor fi lipsiți de nici un lucru bun» (Ps. 33, 11). Cuvintele acestea ne învață să dispretuim bogăția trupească, arătându-ne nesiguranţa bogăției bănești.
Într-adevăr, bogăția este un lucru care se risipește repede: ea este întocmai ca un val care sub presiunea vânturilor este purtat când într-o parte, când într-alta, până când, în cele din urmă, se sparge". (Comentarii la Psalmi, comentariu la Psalmul XXXIII, în col. Izvoarele Ortodoxiei, Ed. Librăriei Teologice, București, 1939, p. 183)
BOGĂȚIA (cu cât e cineva mai bogat, cu atât este mai dezbrăcat de iubire)
,,Cel ce iubește pe aproapele său ca pe sine însuși nu poate agonisi nimic mai mult decât acesta.
Din moment ce ai dobândit mai mult decât el, dovedești că prețuiești mai mult desfătarea personală decât mângâierea celor mulți; cu cât eşti mai bogat, cu atât eşti mai dezbrăcat de iubire. Dacă ai fi iubit pe aproapele, demult te-ai fi obișnuit cu dăruirea averilor; acum însă averile tale au sporit mai mult decât membrele corpului; ba, încă, te și mâhnește despărţirea de ele ca și ciuntirea unei părți însemnate a trupului". (Despre iubirea aproapelui, în rev. Glasul Bisericii, Anul XX (1961), Nr. 1-2, p. 59)
,,Cu cât îți înmulțești avuţia, cu atât îți împuținezi dragostea de aproapele. Dacă ai fi iubit pe aproapele tău, de mult te-ai fi gândit să-ți împarţi averile tale! Dar acum averile tale sunt mai lipite de tine decât mădularele trupului tău, iar despărțirea de averi te doare tot atât de mult ca şi tăierea celor mai de seamă din mădularele tale". (Cuvânt la Duminica a XII-a după Rusalii, în rev. Mitropolia Olteniei, Anul XX (1968), Nr. 9-10, p. 785)
50. Mihai Eminescu, ,,Glosă".
va urma
Din “Lumină din Scripturi şi din zidiri – ANTOLOGIE TEMATICA DIN OPERA SF. VASILE CEL MARE”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!